Ce nu se poate uita
Copilul se joacă în nisip
cu lopeţile albastre
castelele se înalţă fragile
cât caisul copilăriei
vine pasărea pe furiş
în ciocul de cristal
oglinda sălbatică
în care se zbate piatra
ca o inimă de rouă
stelele întind orizontul
până departe
copilul adoarme
şi valurile îl udă cu iarbă.
4 decembrie 1985
de Grigore Rotaru Delacamboru
Autor photo: R . G .
”castelele se înalţă fragile
RăspundețiȘtergerecât caisul copilăriei...”