91. Dacă-mi este silă
Nu furaţi lumina cailor din plete
bucuroşi de oaspeţi poate vreţi zăpadă
pentru că în soare mai există pete
îngerul în apă nu mai vrea să cadă
deci rămân bolnavii întristaţi pe-aproape
aburul clepsidrei mângâie lentila
câtă neputinţă zace peste ape
şi în suflet urcă înmulţită mila
nu furaţi lumina crinului că moare
bucuros de oaspeţi omule buimac
eu colindătorul îţi aduc o floare
sunt asemeni ţie nu ştiu nici un leac
intru în mulţimea de pe mal umilă
doar cu greutate mai găsesc un loc
cei din jur mă-ntreabă dacă-mi este silă
rănilor fluide să aprindem foc .
decembrie 1988
de Rotaru Grigore Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu