duminică, 2 noiembrie 2014

153 .Gânduri de ocazie ( 900 – 920 )

153 .Gânduri de ocazie ( 900 – 920 )


901. Zâmbetul vine din suflet , râsul vine din trup , iar rânjetul din întuneric .

902 . Vorbiţi , ascultaţi şi scrieţi în doze egale .

903. Fără dragoste lumea nu are suflet .

904. Universul dispare dacă eu nu sunt .

905.  Dacă trăirile ating în intensitate acel vârf unde puritatea se întâlneşte cu perfecţiunea , atunci finalul unui anume eveniment poate include leneşe unde ale satisfacţiei ( şi asta nu deranjează prea mult ).

906 . Închide ochii când ajuţi pe cineva să se ridice : altfel îl priveşti de sus .

907 . Omul cu hârtia în mână este prin definiţie interesant : nu interesează pe nimeni dacă hârtia este nescrisă .

908. Nu poţi lua în cârcă durerea nimănui ; pe cel îndurerat ajută-l să nu cadă . Doar atât !

909 . Noţiunea de infinit s-a născut din momentul în care iile au început să fie cusute .

910. Ticălosul mânjeşte şi aerul .

911. Mai întâi a fost gândul .

912 . Privim înapoi cu scopul de a intimida pe cei ce vor să ne lovească pe la spate .

913 . Florile ne aduc aminte de unde vine lumina .

914 . Nu-i treaba mea ce gândesc alţii despre mine :

915. Fie ce-o fi , dar să fie bine !

916 . Poate vom castiga acele abilitaţi necesare să  reuşim a descifra sensul desenelor aşternute de Olarul de la Cucuteni pe suportul spaţial al vaselor ; atatea mii de poeme despre care ştim doar ca odihnesc privirea . Gândurile  incifrate acolo ne-ar scoate din lumea tuturor defectelor .

917 . Schimbarea cu orice preţ e atunci când schimbăm ceva care funcţionează prost cu altceva care nu funcţionează .


918 . Cine se face că iubeşte este un nemernic .

919 . Gândul mă trimite la Zeiţa de la Cuina Turcului cu ale ei romburi şi cele patru elemente primordiale sub cupola întregului ( quintesenţia ). Simbolurile primordiale trimit către noi vibraţia infinită a simplităţii ; peste atâtea milenii   s-au întâlnit gânduri asemănătoare , jocul este benefic , dar produce nelinişte .

920 . Hermes ( Tabla de Smarald ):  < Urcă cu cea mai mare chibzuială de la pământ la cer şi apoi coboară din nou pe pământ şi strânge laolaltă puterile lucrurilor superioare şi ale celor inferioare. Astfel, dobândi-vei slava întregii lumi, iar întunericul se va îndepărta de tine. > . Aceasta ar fi esenţa a ceea ce numim Pecetea lui Solomon .  Ţăranul român are o exprimare neaoşă :
< Sufletul a legat cerul de pământ , altfel cerul s-ar fi îndepărtat şi mai mult. >

de Grigore Rotaru Delacamboru


Autor photo : R. G .

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu