6. Cei patru brăduţi în cruce

Cei patru brăduţi în cruce

1) Construcţia în primul cadran

a) Alegem unitatea de măsură: un pătrat mic ( celula acului de brad ); alegerea se justifică prin faptul că am găsit aceşti brăduţi cusuţi cu „ muşte mari pe suport de lână în lână“ , pe etamină , pe „ cânepă în cânepă“ şi incizaţi pe tâmpla sau pe umerii crucilor. Deci , „ unitatea de măsură“ este uşor neconvenţională, nefiind un segment , ci fiind un pătrat; totuşi pe axe numărăm lungimi de segmente şi acele brăduţilor vor fi din pătrate.

b) Scheletul construcţiei este format dintr-un sistem de axe rectangulare, de ajutor fiind prima şi a doua bisectoare – acele cele mai lungi ( şapte unităţi de măsură) ocupă – prin opoziţie – aceste direcţii; paralelismul acelor este determinat în cadrane opuse – I şi III , II şi IV. Tot pe aceste perechi se realizează prelungirea acelor ( reală sau virtuală ).

c) Distanţa dintre ace pe o axă – patru unităţi de măsură.

d) lungimea celui mai lung ac este de şapte ori rădăcina pătrată din doi , diagonala pătratului – celulă fiind inima acului.

e) „ Următorul “ ac este cu o diagonală ( a pătratului – celulă ) mai mic.

f) Calcule simple conduc la valoarea de 15 grade: măsura unghiului ABO = măsura unghiului AHO = măsura BAK = măsura unghiului QAH = 15 grade.

g) măsura unghiului BAH este de 120 grade – cât măsura unghiului unui hexagon regulat ( celula de apă ).

2) Simetria , vechimea şi semnificaţia

Bisectoarele şi axele sistemului rectangular sunt axe de simetrie, iar punctul O este centru de simetrie al întregii figuri.

Despre vechimea celor două simboluri : crucea şi brăduţul se cunosc destul de multe, iar combinaţia descrisă aici are o vechime trebuie determinată.

Crucea cu braţele egale înscrisă în pătrat , braţele - brăduţi; un simbol ce leagă pământul de soare prin zâmbetul vieţii ( permanentă prin înlocuirea părţilor ).

Această imagine – a celor patru brăduţi în cruce – o să fie pentru mai târziu, motiv de inspiraţie pentru pictorii iconari în a încadra imaginea Fecioarei cu Pruncul ( nu mai devreme de secolul al XII-lea ) , icoana ortodoxă – Rugul aprins are ca delimitare specială ( de impresiune şi determinare) tocmai conturul brăduţilor, iar culoarea verde dominantă ce trimite din ace în jur bucuria este preluată în alte registre tulburătoare.

Toată geometria „ celor patru brăduţi“ va fi preluată şi înfăţişată, o parte în „vizibil“ sau va constitui scheletul „ ascuns“ al reprezentării – cealaltă parte.

de Grigore Rotaru Delacamboru