– construim două cercuri concentrice unul cu raza de lungime cât jumătate din lungimea razei celuilalt;
– construim trei axe diametrale; măsura unghiului dintre oricare două axe consecutive fiind de 600;pe cercul mic sunt determinate punctele: A,B,C,D,E,F , iar pe cercul mare punctele: K,L,M,N,P,R
– mijloacele segmentelor: KL, LM, MN, NP şi PR sunt punctele: H, I, J, S,T, respectiv, U. Patrulaterele de felul lui AOBH sunt romburi congruente – în număr de şase, congruente cu celelalte şase romburi de felul lui AUKH.
– iluzia ne-ar îndemna să credem că suma ariilor romburilor puse în evidenţă în figura nr 2 ar fi mai mică decât suma ariilor romburilor din figura nr. 1.
– dacă punem în evidenţă „ Cele trei romburi“ şi „ privim în spaţiu“ , atunci apare silueta unui cub; reciproc: proiecţia unui cub pe un plan este un hexagon regulat dacă o diagonală a cubului este perpendiculară pe acel plan
– dacă planul orizontal este ( AID ) cele patru cuburi puse în evidenţă reprezintă partea de jos a spaţiului ( D3) – axe de referinţă : BE, CF şi verticala ce se suprapune ( virtual ) peste AD.
În clasa a X-a , aveam un excepțional profesor de desen- asta spune abia acum profesoara de limba română, pe atunci o fată speriată de domnul” Stas”( de la scrierea cu același nume).
RăspundețiȘtergereȘtiam că vreau altceva, că nu sunt ”potrivită„ pentru secția real, dar mă uimea profesorul meu, care făcea din desenul tehnic, ARTĂ.
Mă străduiam, rupeam coala de desen, după ce muncisem ore bune să o „trag în tuș”, după ce , alte ore, buchisisem să obțin în creion figura cerută.
Abia, acum , văzând , fără pretenția de spune că înțeleg mult, îmi dau seama că toate figurile pornesc de la aparente simplități perfecte!