Cantec
Acolo unde-adoarme-un crin
nu e durere nici suspin
doar nostalgii şi presimţire
antene vii pe fir subţire
celulele vor să coboare
din geometria de răcoare
iar îngerii în insomnie
suflă încet lumina vie
spre grota albă plus polen
s-ajungă flacăra la semn.
7 august 1980
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Autor photo: C. R. B.
Așa arată Paradisul?
RăspundețiȘtergereAcolo este Raiul …. la 300 metri distanţă de locul unde m-am născut … cu ce să pot înlocui această dumbravă … acolo energia benefică ţâşneşte şi din paiul uscat, iarba e bună pentru albine şi noaptea cade pe cetini cea mai fantastică lună. Dacă faci linişte şi stai puţin culcat la pământ … simţi că trece aşa ca o adiere, un freamăt nelămurit , chiciură de înţelesuri adânci … dacă deschizi ochii vezi cum se îndepărtează tăcuţi printre mestecenii albi străsihaştrii ( poate o fi numai umbra lor … fiind în plutire … ) .
RăspundețiȘtergereMulţam de vizită !
Este absolut extraordinar ce spuneți!!
RăspundețiȘtergereFără legătură cu frumusețea celor descrise, am ceva de spus, nu sunt sigură că locul este prea departe ..sau poate că imaginația îmi joacă feste.
Cu mulți ani în urmă, am fost într-o tabără, la Arbănași.
Într-o zi, s-a organizat o excursie undeva, într-o salină, pe jos.
Aveam cu mine vreo douăzeci și ceva de copii, între ei și fiul meu, pe atunci nu era școlar. După vreo -nu-mai-știu -câte-minute, la ieșirea din salină, a început o ploaie cumplită. Cerul era negru, nu se vedea, nici înainte, nici înapoi..ca să-mi salvez copiii, am recurs la o soluție pe care acum mă sfiesc s-o povestesc.
Mă credeți?
Încerc să demonstrez că ceea ce îmi spuneţi este adevărat; la Rozeta albastra există postările : 246, 274,292 şi 297…. Nu îmi fac reclamă , când aveţi timp vă rog să citiţi acolo şi o să-mi înţelegeţi insistenţa.
RăspundețiȘtergereZona de Curbură ( a rupestrelor din Curbură ) are de toate: mister de tulbură, cer albastru – unic în lume, vechime istorică cu urme în piatră – muzeu în aer liber, etc. Ceea ce este dureros ( dar nu dulce !) … lumea aceea venită din fabulos ( mulţumitor descrisă de Voiculescu în proză … dar nu complet ) , din care , ca interval am prins doar 0,5% …. Dispare … valoare inestimabilă …echivalent în aur cât greutatea Carpaţilor la un loc …
Mai trăiesc oameni care pretind că li s-a povestit ….
Să fie numai bine !
Nu mă descurc, caut..
RăspundețiȘtergere