Despre mulţimi
Stau în grădina suspendată a amintirilor
aici unde Semiramida a ieşit puţin la fereastră
arătând mulţimii un cub de gheaţă
valuri de vorbe vuiesc şi acum până departe
consider că nu am greşit
trec nişte roiuri de-albine
alung un fluture de pe buza paharului
beau din lichidul sălciu
apoi îmi ridic inima ca pe un cub
sângele se strecoară în interior
pe axa de simetrie a lumilor
mulţimea se risipeşte
cu dezamăgirea dezastrului în ochi.
5 decembrie 1987
de Grigore Rotaru
Delacamboru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu